“Nu exista progres fara de respectarea drepturilor omului!”

Accesul la vot este un drept fundamental. Pentru ca acest drept să poată fi exercitat în condiții egale, nu este suficient ca o secție de votare să existe: alegătorul trebuie să poată ajunge la clădire, să intre, să se deplaseze în interior și să ajungă în sala de votare fără bariere fizice. Auditul accesibilității transformă aceste probleme din impresii în date și poate oferi autorităților un punct de plecare pentru intervenții concrete.

Situația din Circumscripția Electorală Florești în cifre

Datele din tabelul de evaluare analizat pentru Circumscripția Electorală Florești cuprind 70 secții de votare. Dintre acestea, 7 (10.0%) sunt clasificate drept accesibile, 8 (11.4%) drept parțial accesibile, iar 55 (78.6%) drept inaccesibile.

Prin urmare, doar 15 din cele 70 secții (21.4%) au fost încadrate în una dintre cele două categorii care indică existența unui anumit nivel de accesibilitate. În schimb, 55 din 70 de clădiri (78.6%) au fost clasificate ca inaccesibile.

Graficul 1. Distribuția celor 70 de secții de votare după nivelul general de accesibilitate.

De ce contează aceste cifre?

O clădire clasificată ca inaccesibilă poate însemna că o persoană cu mobilitate redusă nu poate ajunge în siguranță până la intrare sau nu poate trece de trepte, praguri ori alte obstacole. Problema nu se limitează la utilizatorii de scaun rulant. Accesibilitatea este importantă și pentru persoane în vârstă, persoane cu dificultăți locomotorii temporare, părinți cu cărucioare și alte persoane pentru care treptele sau suprafețele denivelate reprezintă bariere reale.

Rezultatele din Circumscripția Electorală Florești arată, astfel, o problemă care trebuie privită în contextul mai larg al accesibilității infrastructurii electorale din Republica Moldova.

Graficul 2. Ponderea fiecărei categorii de accesibilitate în Circumscripția Electorală Florești.

Accesibilitatea nu înseamnă doar o rampă

Evaluarea accesibilității urmărește mai multe elemente ale traseului către și în interiorul secției de votare. În evaluările de acest tip sunt analizate, între altele, calea de acces, treptele și rampa, ușa de intrare, holurile sau coridoarele, sala de votare și, acolo unde este cazul, grupul sanitar. O rampă instalată la intrare este o intervenție importantă, dar ea nu transformă automat întreaga clădire într-una complet accesibilă.

Vertiujeni: un exemplu în care auditul poate produce schimbare

În tabelul de evaluare analizat, BESV 18/69 din s. Vertiujeni, amplasată în Casa de Cultură, figurează în categoria „Inaccesibil”. Această constatare este importantă nu doar ca statistică, ci și ca punct de pornire pentru o intervenție.

Materialele prezentate în cadrul campaniei „Acces Egal pentru Toți” arată că, după evaluarea accesibilității, la Casa de Cultură din Vertiujeni a fost realizată o rampă de acces. Astfel, un obstacol identificat în urma auditului a fost urmat de o soluție concretă în infrastructură.

Fotografiile cu situația și proiectul rampei ilustrează foarte bine diferența dintre simpla constatare a unei bariere și intervenția propriu-zisă. Este un exemplu relevant pentru comunitățile locale: auditul are valoare atunci când datele colectate sunt transformate în decizii, proiecte și lucrări care reduc barierele.

Imagine. Proiectul de amenajare a rampei de acces la Casa de Cultură din Vertiujeni, prezentat în materialele campaniei.

De la statistică la acțiune

Cele 55 de clădiri clasificate ca inaccesibile nu trebuie privite doar ca o cifră. Fiecare dintre ele reprezintă o situație concretă, cu bariere concrete și, în multe cazuri, cu soluții care pot fi proiectate și etapizate. Unele intervenții pot fi relativ simple - de exemplu, eliminarea unui prag sau amenajarea unei rampe - în timp ce altele pot necesita lucrări mai complexe.

O abordare eficientă ar putea porni de la prioritizarea clădirilor: secțiile cu cele mai mari bariere, clădirile care deservesc un număr mare de alegători, instituțiile publice folosite frecvent de comunitate și locațiile unde o intervenție relativ mică poate produce un impact mare.

Ce ar trebui să urmeze?

1. Reevaluarea clădirilor în care au fost realizate lucrări de accesibilizare.
2. Publicarea transparentă a rezultatelor înainte și după intervenție.
3. Stabilirea unor priorități de intervenție pentru secțiile clasificate ca inaccesibile.
4. Proiectarea rampelor și a altor elemente de accesibilitate conform cerințelor tehnice, nu doar ca soluții provizorii.
5. Verificarea întregului traseu al alegătorului: de la accesul din exterior până la sala de votare.
6. Implicarea persoanelor cu dizabilități în verificarea practică a soluțiilor realizate.

Concluzie

Datele din Circumscripția Electorală Florești arată o realitate care nu poate fi ignorată: din 70 de secții de votare analizate, 55 au fost clasificate ca inaccesibile. Doar 7 au fost considerate accesibile, iar alte 8 parțial accesibile. În spatele acestor cifre se află oameni pentru care o scară, un prag, o ușă îngustă sau o cale de acces denivelată poate deveni o barieră în exercitarea unui drept fundamental.

În același timp, cazul Vertiujeni arată că situația nu este una fără soluții. Dacă auditul identifică problema, iar autoritățile și comunitatea intervin, schimbarea poate deveni vizibilă. Construirea rampei la Casa de Cultură din Vertiujeni este, în acest sens, mai mult decât o lucrare de infrastructură: este un exemplu despre cum datele pot fi transformate în acțiune.

Accesibilitatea nu ar trebui să fie o măsură luată doar înaintea alegerilor. Clădirile publice sunt folosite în fiecare zi, iar eliminarea barierelor fizice înseamnă o comunitate mai deschisă și mai incluzivă pentru toți.

Autor: Beiu Minodora, Balan Ion